..the smell of his perfume

Un miros aspru de cafea arsa ma trezi din visare. Inca ametita de somn ma duc spre bucatarie si in timp ce ma deplasam cu greu, imi veneau in minte scurte secvente.
"Hei. ce faci aici? ai de gand sa dai foc la bucatarie?".
"Lapte?"
"Da. Cat mai mult lapte. Detest cafeaua fara lapte" ii spun rezemata de tocul usii.
Se redica, vine spre mine, si ma pune sa miros cafeaua. Mirosul ala ma termina.
"Trebuie sa mai faci putin sport ca sa scapi de burtica". Ii spun zambind stregareste
"Intotdeauna mi-a placut sa servesc cafeaua unei femei frumoase..si dezbracate".
Ii zambesc cu privirea aplecata, parca rusinata, in timp ce imi acopar sanii cu tricoul lui.
"Imi place cum miroase parul tau. Ce sampon folosesti?" Imi sopteste in timp ce il tin la pieptul meu, cumva matern.
Nu ii raspund. Prefer sa ma joc cu mainile in parul lui. Ma ridic si ii zic: "Multumesc pentru cafea..Multumesc pentru tot!"
"Pleci?"
"Da. Trebuie sa ajung la cineva. O prietena. I-am promit ca ajung devreme". Il mint. Nu trebuia sa ajung nicaieri. Vroiam doar sa plec, si sa ramane o amintire placuta. Imi doream sa ramana un om pe care sa nu-l mai vad in viitorul apropiat. M-am imbracat. L-am luat in brate, l-am sarutat pe obraz, si cand eram gata sa ma desprind de tot, i-am simtit parfumul. Parfumul lui..asta era..Imi adusese aminte de un trecut cu care incercam sa ma impac. Era parfumul care mi-a mangaiat simturile in cele mai frumoase momente din viata mea. Era parfumul dupa care am tanjit mult dupa aceea.
Parfumul lui..

...bizar

A simtit ca soarta i-a dat o alta palma. Ca, prin el, destinul simtea nevoia sa-i arate o doza de indulgenta.
Era ziua in care prefera combinatia tipica de fum de tigara, muzica tare, bautura, dans si zgomot de fond. Era momentul in care avea nevoie sa vina cineva la ea si sa-i spuna " hey stranger, la ce te gandesti?" .
Nu stiu, pur si simplu ceva plutea in aer. Fiecare gest sau reactie, erau impregnate, dur si intens, cu incarcatura erotica. Si totusi… era imposibil… pentru ca, la urma urmei, se cunosteau deja de ceva vreme si niciodata nu se pusese problema sa… existe ceva intre ei.

Exista un moment la marginea noptii cand barbatul renunta brusc la a mai fi amantul dezlantuit, pentru a deveni un sfant protector. O priveste si isi aduce aminte de prima senzatie pe care acea femeie i-a creat-o. Dar nu trece mult timp, si apare senzatia de sete in suflet. Apoi o alta ea. Alte buze. Nu e prima femeie cu care isi tradeaza favorita. Si renunta la intrusa. Ce-i drept ca nici ea nu l-a cautat. A iesit in lume sa-l gaseasca, nu sa-l caute. N-a vrut-o aproape. Nici ea pe el. Dar, la urma urmei, nu puteau fi altfel. Barbatul asta caruia ii placeau cioburile, si femeia asta, trista si vesela totodata, altfel, mereu altfel, nu avea nevoie decat de siguranta.

A devenit inconstienta si pasionala, fara nici un fel de urma de luciditate. Ar fi vrut sa aiba puterea sa-i spuna ca era de ajuns un singur cuvant ca sa renunte la orice, la orice doar ca sa ramana cu el. Dar..n-a facut asta..si..ploaia aproape a trecut...

..o privea tacut, de parca, dintr-o data, lumea devenise imobila

P.S.: Aceasta nu este decat o combinatie bizara de idei. Iti multumesc pentru articol