Cea mai frumoasa zi din viata mea!

Stateam si ma gandeam pentru ce sa ma trezesc dimineata? Ne trezim atatea zile, si nu ne punem de mai mult de 3 ori intrebarea asta. Si am inceput sa-mi amintesc de acele dimineti si care abia asteptam dimineata ca sa rad, sa mananc ceva bun (cum numai mama stie sa faca), sa ma joc, sa dansez si mai ales sa vad ce cadouri am mai primit. Si mereu, mereu o consideram cea mai frumoasa zi din viata mea pentru ca primeam niste cadouri si pentru ca toata lumea ma rasfata. Si acum..? Acum primesc multe cadouri. Zambesc larg, ma bucur ca cineva s-a gandit la mine si ii multumesc. Dar..nu mai zic "asta este cea mai frumoasa zi din viata mea".

Cred ca defapt, cand suntem copii stim sa apreciem mai bine lucrurile si avem ochi si pentru cele mai neinsemnate chestii.

Acum lucrurile s-au schimbat. Cand ma trezesc ma gandesc cu groaza la lucrurile pe care le am de facut in ziua respectiva, sunt mereu grabita, fara chef si fara pic de entuziasm, si incerc sa ma mobilizez, sa ma gandesc la ceva care sa ma faca sa-mi termin ziua cu bine. Mi se intampla de foarte multe ori sa nu inteleg care este lucrul care ma face sa ma mobilizez atat de mult.

In mod real, singurul lucru care ma motiveaza sa ma trezesc dimineata si sa nu raman in pat, este faptul ca vreau sa invat mai multe. Imi place sa primesc provocari din toate partile si imi place sa ma cunosc pe mine si sa-mi cunosc limitele.

Sunt zile in care ma trezesc fericita pentru ca stiu ca voi realiza ceva prin toata munca mea si pentru ca sunt apreciata de unele persoane dragi, dar mai ales pentru a-mi implini anumite dorinte, pentru care tot lupt, si sunt pe calea ce buna. (cred)

Vreau sa ajung in punctul in care fiecare dimineata sa inceapa cu bine, cu un zambet, cu tragere de imina, plina de bucurie si foarte multa multumire. Vreau sa am maturitatea necesara pentru a gasi 5 lucuri pentru care sa multumesc.

Si incepand de maine ma voi juca un joc cu mine. "Cap ou pas cap?" Sa vad daca sunt capabila sa zambesc in fiecare dimineata si sa gasesc 5 motive pentru care sa ma trezesc. Sa aleg sa am o zi minunata, si sa profit de ea.

De acum incolo, ma voi trezi cu un zambet urias pe fata, voi privi pe fereastra, si voi gasi primul motiv pentru care sa ma trezesc. Voi canta, voi face un dush fierbinte, ma voi imbraca, iar pe strada o sa merg cu un zambet deranjat pentru cei posomorati. Voi gasi in toate lucrurile marunte un motiv de fericire. Si voi spune in fiecare zi "Asta este cea mai frumoasa zi din viata mea! "

...despre barbati si alte aiureli

Trebuie sa recunosc ca sunt zile in care as vrea sa fiu barbat!

E atat de usoara viata lor. Universul lor e format din: sex si bautura. E atat de simplu. Uneori mi-as arunca la gunoi diplomatia, si i-as bate pe unii. Si dupa ce i-as bate, mi-as deschide o sticla de bere,iar de suparare, m-as intalni cu prieteni si m-as imbata. Si pe langa prietenii mei, sa-mi fac si alti prieteni, ca doar asa fac toti barbatii la betie.


Daca as fi barbat as iesi si m-as juca basket, sau football, si as injura fara sa am vreo problema. As strica un televizor, ca sa am ce sa repar, ca sa fiu priceput, ca doar vorba aia, asa tre` sa fie un barbat.

Daca as fi barbat, m-as trezi de dimineata, m-as duce la sala si as agata tipe, iar dupa, as face un dush si m-s intalni cu iubita mea. I-as spune ca mi-a fost dor de ea, chiar daca e 100% minciuna. As asculta atent tot ce mi-ar spune, as fi rabdator cu ea, as rasfata-o uneori, as asteptat-o oricat as fi nevoie si as incerca sa inteleg cum e ea contruita. Chiar daca, trebuie sa recunosc ca nu e usor sa fac asta.

Daca as fi barbat mi-as inchide telefonul de cate ori as fi "ocupat" si nu as povesti nimanui despre "Femeile mele". Nu as vorbi nicio femeie de rau in fata prietenilor mei. As avea niste principii foarte clare si nu as sta niciodata nu o femeie pe care n o plac, doar pentru sex.

Daca as fi barbat as intelege ce e in mintea unei femei, i-as intelege sentimentele pentru ca stiu cat doare. M-as bucura de fericirea femeii mele si m-as simti implinit in acel moment. M-as simti cel mai cel chiar daca nu as fi, si as incerca sa amagesc fete doar ca sa vad cum e sa nu iti pese "dupa". M-as bucura de mesele imbelsugate, fara sa ma gandesc ca se pun pe solduri.

As vrea sa fiu barbat pentru ca pe ei nu se pune celulita. Pentru ca sunt mai multe femei decat barbati si am de unde alege. Pentru ca nu trebuie sa imi fac griji dimineata din cauza cearnelor. Pentru ca nu mi se fac avansuri pe care trebuie sa le resping diplomatic.

..dar daca stau mai bine si ma gandesc n-as vrea sa fiu barbat pentru ca ei traiesc mai putin decat femeile, pentru ca intotdeauna in spatele unui barbat puternic sta o femeie puternica si pentru ca nu stiu daca ca "pruncul meu" e al meu.

...cantec prost

Candva o foarte buna prietena mi-a spus "Simteam ca nu il mai vreau pentru ca el a venit prea tarziu, a venit cand invatasem sa traiesc fara el".

Oare e adevarat? Oare a invatat vreodata sa traiasca fara el? ...sau poate se minte singura?
A tras linie, a pus punct, dar a uitat sa inceapa un nou rand. Poate a uitat sa o ia de la capat pentru ca el nu a fost acolo sa-i vada lacrimile, sa i le numere si poate sa i le stearga. A uitat sa-i spuna cineva ca si in cazul in care lacrimile sunt gratuite, nu trebuie sa profite. Si pentru ca el nu a fost acolo sa-i zambeasca, sau macar sa o minta frumos din suflet, a facut ca totul sa se schimbe.

Si da. Aparent invatase sa traiasca si fara el. A inceput sa traga dezamagirea in plamani, ca pe marihuana sau alte senzatii tari. Si s-a sufocat. A inceput sa se drogheze cu iluzii, si dintr-o data l-a vazut. A vazut unde era el, a vazut ca el respira aer curat. Si el nu a fost acolo cand ea era cu adevarat.

Cand s-a regasit, si-a dat seama ca lipseste ceva. Ceva era in neregula. Lipsea el, din nou. Nu a fost nici atunci acolo sa danseze cu ea in ploaie si sa o stranga puternic de mana. Nu a fost acolo nici cand a obosit si nu i-a simtit zvacniturile din cap, intepaturile din inima, veninul din sange, tristetea din priviri. Dar totusi si-a revenit, cu un plans isteric, chiar daca el a fugit.

Dar a fost acolo cand ea a pierdut si ultimul tren cu destinatia spre dorinta, cand s-a transformat, cand a ramas doar cu o privire mica, speriata si goala, uitandu-se cum fuge si ultima sansa. A vazut slabiciune, iubire, dorinta, vina si speranta. A vazut-o singura printre oameni. Si nu a facut nimic:)

Si poate nu a facut nimic, pentru ca si el a trecut prin asta. Poate ca el stie mai bine decat ea ce inseamna dorinta si poate apreciaza mai mult lacrimile. Poate este doar un bun actor. Sunt lucruri pe care nu le voi afla niciodata. Doar de un lucru sunt singura, ca filmul asta va rula la nesfarsit, si sper sa fie ca majoritatea filmelor, cu un final fericit. Si atunci vor dansa impreuna in ploaie, se vor stange de mana, se vor privi in ochi si atunci cand vor plange si vor prinde trenul iubirii.

E greu sa iti gasesti fericirea?

Nu. Nu e deloc greu. Asta in cazul in care sti unde sa o cauti. Eu din pacate nu am invatat la scoala prea bine lectia asta, si sunt zile in care o uit de tot. Foarte rar mi se intampla sa-mi aduc aminte, si cand fac asta, chiar o gasesc si ma straduiesc sa nu o pierd, si cu cat incerc mai mult, cu atat se duce mai repede.

Un lucru esential este sa invatam sa ne bucuram de lucrurile marunte. De lucrurile pe care abia daca le observam...zambetul inocent al unui copil, o ploaie de vara, un curcubeu, prima ninsoare, o floare si mai ales sa avem ochi sa ne vedem prietenii, care sunt mereu, dar chiar mereu acolo cand ai nevoie de ei.

"All I need it`s all I have" - prin asta cred ca se intelege totul. E un exercitiu de gandire pozitiva care iti poate aduce fericirea. Cred ca e destul de logic. Pana la urma ce e fericirea? E starea de bine, e atunci cand de simti impacat cu tine, cand sti sa profiti de toate lucrurile din jurul tau, cand zambesti din suflet.

Continuarea citatului era "..and all I have it`s all I need" insa nu sunt de acord cu restul. Nu cred ca putem trai fara aspiratii, fara orizonturi. Am facut o pauza de scris si m-am gandit cum ar fi viata mea daca nu mi-as muta mereu mai departe orizontul spre care tind. Nu pot. Mi s-a oprit respiratia pentru o clipa si am avut senzatia fizica de sufocare.

De ce toata lumea spune ca fericirea e prea departe de noi?

As vrea sa vina clipa in care sa ma uit in ochii lui, sa-i zambesc si sa-i spun ca s-a inselat!

"Fericirea este ceva ce nu se atinge niciodata, dar in cautarea ei merita sa alergi toata viata"

...iubire, ura si ..nimic

Vezi. Speri. Primesti. Zambesti. Imediat plangi. Visezi. Nu mai esti tu. Devii ceea ce te vrea celalalt. Acum actioneaza timpul. Reuseste sa schimbe multe, mai ales sentimentele. De cele mai multe ori in rau.

Si acum intra in joc, ura. Defapt ea e mereu prezenta, dar e ascunsa sub o masca. E atat de bine ascunsa incat nici nu-ti dai seama ca exista. E momentul in care simti ca ai voie sa-i intorci spatele si sa arunci niste cuvinte. Si nu ai ce sa faci. Nimic nu te mai doare. Ai impresia ca totul e amortit. Nu-ti mai pasa. Vrei sa pari indiferenta. Vrei sa faci rost de acea masca pentru ca trebuie sa pari bine, trebuie sa pari fericita. Uneori o gasesti, dar in cele mai grele momente ea te lasa balta. Si pana la urma, cine are nevoie de el? Avem nevoie de zi, de noapte, de zambet, de suflet, de fericire? Si taci... Si nici nu mai plangi. Ai uitat cum se face asta. Te faci ca ai demnitate si treci cu gratie prin fata invigatorului, fara a te simti vreo secunda invinsa. Si nici macar nu pari afectata. Nici macar nu cazi, nici macar nu-ti ceri dreptul la fericire. El nu te vede..nu te vede cand te prabusesti inauntrul tau. Nu vede ca lumea ta a devenit rece, goala, fara sens.

Si incepi sa urasti. Urasti ce ai iubit tu. Urasti ce a iubit el. Incepi sa vezi lucrurile altfel, poate putin mai clar. Si actionezi calm, lucru ciudat. Tu nu esti calma. Ai devenit ceva ce nici tu nu stiai ca poti. Ai devenit puternica, hotarata, ai aflat ce inseamna ura. Din mila sau iubire, cineva ti-a luat naivitatea. :)

Dorinte...

Un nou an: alte promisiuni, alte dorinte, alte cereri, alte standarde.

Privim inceputul de an ca pe un debut, ca pe un punct de plecare spre alte idealuri, spre implinirea acelor vise de pe vechea noastra lista si de ce nu, momentul in care ne mai promitem inca o data anumite lucruri care ne framanta.

Cati nu zic: "anul asta ma las de fumat" , "de anul asta nu mai beau", "anul asta o sa slabesc" , "de anul asta invat mai mult", "cu siguranta, nu o sa mai pun suflet si anul asta" ? Din pacate, ne multumim cu zisul. E mult mai simplu. Si incercam noi, si tot incercam sa ne respectam promisiunile, si reusim. Da, reusim pentru o saptamana, poate chiar doua, dar in a treia ne gandim ca doar o viata avem, si mai bine sa le facem pe toate de anul viitor.

Nu facem altceva decat sa ne pacalim singuri. Ne amagim, incepem sa credem in propriile minciuni. Refuzam sa rupem cercul in care suntem inchisi de atata vreme si refuzam sa evadam din zona de confort, pentru un bine, pentru binele nostru.

Ani de zile mi-am pus dorinte, mi-am propus lucruri, le-am trecut pe hartie, si acolo au ramas, pe hartie. Si tocmai acum am realizat ca nu sunt decat niste dorinte scrise pe o foaie, ramasa intr-un sertar. Si acum stau si ma intreb "de ce asa? de ce nu am reusit niciodata sa fac tot ce mi-am propus?", si cred ca am aflat raspunsul. Cateodata nu e suficient sa vrem, sa ne propunem, e mult mai mult de atat, trebuie sa ne dorim cu adevarat, iar atunci cand se va intampla asta, tot Universul va lupta pentru cauza noatra. Trebuie sa invatam sa credem in noi si in dorintele noastre, iar atunci cand suntem hotarati, sa ne facem un plan exact, sa ne organizam, sa ne stabilim niste limite pe care sa nu le incalcam indiferent de situatie.

Acum te aflii la linia de start, ai sansa sa-ti indeplinesti toate visele! Doreste-ti cu adevarat!