...am sa te iert, ca nu pot fara tine...

"Intra cu spatele drept la tine, dar ieşea fugarită de cât de tare te-ar fi iubit dacă nu te-ar fi ştiut atât de bine... atât de rău, de fapt. "

...sunt unele momente in viata, cand nu-ti dai seama ce-ti doresti, cine esti, ce vrei de la viata, pe cine vrei langa tine, cum vrei sa fie omul cu care traiesti. Si realizezi ca habar nu ai. Habar n-ai ce rost ai sau unde iti e locu`. Dai timpul inapoi si vezi foarte clar totul. Vezi mai bine ca niciodata greselile pe care le-ai facut sau momentele in care pur si simplu ai ezitat.

Iti dai seama ca nu ti-ai dorit niciodata persoana pe care ai avut-o, si ca ai pastrat-o langa tine, in sufletul tau doar din cauza unor iluzii, pe care le-ai hranit atata timp de buna voie...si primesti dintr-o data o palma, si te trezesti la realitate, si iti dai seama cat de bine ai ajuns sa cunosti un om, intr-un timp atat de scurt. Si realizezi ca nu e ceea ce ai nevoie. Si incerci sa renunti, si atunci cand ai impresia ca esti bine...se intampla ceva...


Navalesc o multitudine de sentimente peste tine...dor, slabiciune, umilinta, ura..impletita cu ceva, tristete, amaraciune, repros, teama, frica, nesiguranta, dorinta, nevoie..
Te simti gol, simti ca ceva lipseste. Cineva ti-a luat ce aveai mai de pret, ti-a luat sufletul cald, ti-a luat puterea de a ierta, ti-a luat capacitatea de a trece mai departe, ti-a luat inocenta, ti-a luat speranta..cineva te-a ucis...a facut-o usor, cu un zambet care i-a tradat chipul e atatea ori...si acum...acum nu mai esti tu...esti mort...si..nu mai simti nimic


"..unul din noi, strangand din dinti, a luat decizia care a eliberat doi oameni, dandu-le sanse amandurora la fericire.."